Pestera Focul Viu

Un decor feeric, o drumetie care sa-ti mearga la inima si un joc al naturii care transforma gheata intr-un bulgare de flacari. Toate acestea fac din Pestera Focul Viu un loc pe care merita sa-l vizitezi.

Situata in Parcul National Apuseni, Pestera Focul Viu adaposteste al treilea bloc de gheata fosila ca marime din Romania (dupa Ghetarul Scarisoara si Avenul Bortig). Pentru a intelege de unde i se trage numele trebuie sa mergeti la pestera pe la orele pranzului, atunci cand razele soarelui, care patrund prin spartura din bolta, se reflecta in gheata dand impresia ca aceasta s-a transformat intr-un foc urias, un foc viu.

Cititi mai mult: http://www.enational.ro/extra/turism/pestera-focul-viu-locul-unde-uriasii-pazesc-aurul-lui-decebal-70041.html/#ixzz1eGCmmZln
enational.ro

Detalii suplimentare despre pestera gasiti si AICI precum si pe siteul Parcul Natural Apuseni

Reportaj socant ! Suferinta unui OU.....

McDonald's a renunţat să accepte ouă de la un important producător de ouă, Sparboe Farms, după apariţia pe internet a unui material video în care sunt prezentate condiţiile în care sunt produse acestea, informează Business Insider...( http://www.zf.ro/video/business-international/video-ul-socant-care-a-dus-la-ruperea-contractului-dintre-mcdonald-s-si-un-important-producator-de-oua-8989666)

Handmade, o piaţă care a explodat. Cine cumpără: româncele sătule de malluri

În doi ani, piaţa de handmade a explodat: de la câteva sute de artizani, acum sunt mii. Cei care trăiesc numai din handmade câştigă câteva zeci de mii de lei pe lună. Mai există şi categoria celor care fac asta după job, ca să mai câştige câteva mii de lei în plus
Există o mână de oameni care, după ce se întorc acasă de la serviciu, se aşează la masă şi încep al doilea job. De la nouă seara şi până la două dimineaţa, tânăra Mirela Pădure din Bucureşti asta face: înşiră mărgele pe aţă, meştereşte cercei din ceramică sau împleteşte brăţări cu metal şi sticlă. Bijuteriile ei îi aduc nişte mii de lei bune în plus la leafă. Tânăra apucă să mai doarmă doar patru ore, până la şase dimineaţa, pe urmă se trezeşte iar, să meargă la birou. Munca de peste noapte, în loc să o doboare, o umple de energie.
"Sunt analist de calitate, lucrez în relaţii cu clienţii, iar treaba mea este să-i primesc pe cei nemulţumiţi. Vă daţi seama cât stres este şi cu câţi draci mă întorc acasă. Ei bine, când mă aşez la lucru, mi se risipeşte tot stresul", ne povesteşte ea. Şi-a instalat atelierul în mansardă, iar produsele şi le vinde ori pe blog, ori pe la târguri. Are casa plină de pungi cu mărgeluţe sau de cutii din lemn decorate cu tehnica şerveţelului.

"Materialele sunt simplu de găsit. Există foarte multe site-uri unde poţi să comanzi; vopsele mai cumpăr de la Hanul cu Tei, iar altele -de pe Calea Griviţei, există un magazin acolo", adaugă ea.

Atelierul de handmade: cleşti, bormaşini, perforatoare, ghilotine şi... făcăleţ

Andreea Boeriu din Braşov trăieşte numai din asta. În lunile bune câştigă câteva zeci de mii de lei. Vinde pe site-ul ei, direct în magazine şi la târguri. Până să se apuce de handmade a fost programatoare. "În urmă cu patru ani am început să caut să fac ceva mai creativ. Aşa că m-am apucat de cursurile şcolii de artă, apoi am făcut design şi pictură. De doi ani lucrez efectiv şi trăiesc numai din hand made", ne spune Andreea. Are 41 de ani, dar energie de adolescentă: ziua se ocupă de casă şi de fetiţă, iar noaptea lucrează. "Da, numai noaptea, fiindcă e multă linişte şi mă pot concentra bine. De la 11 noaptea şi până la patru dimineaţa lucrez; am un atelier acasă, o cameră, de fapt, plină cu răftuleţe, cu bijuterii de sârmă, producţia mea principală, cu haine pictate cu tot felul de simboluri. O cameră plină cu soiuri şi soiuri de materiale, toate agăţate pe pereţi. O cameră foarte pitorească şi dezordonată, cu multe unelte şi materii prime", ne povesteşte Andreea.
Adică ciocane, cleşti şi cleştişori, bormaşină pentru găurit tablouri, pensule, perforatoare, ghilotină pentru tăiat cartoane şi chiar un... făcăleţ adevărat, pentru întins pasta ceramică. Materia primă nu e greu de găsit - pentru lacuri şi vopsele aleargă prin depozitele de materiale de construcţii, pentru culori, prin magazinele de artă, iar fetrul îl ia de la fabrică. Altfel, orice rest sau bucăţică de material poate fi materie primă.
Sursa Ziarul Gandul
Continuarea Aici

Afacerea cu haine vintage. Cum scormoneşti în lăzi de zestre după „diamante”

S-au împrietenit cu puricii, ştiu mai bine decât ar vrea ce este râia şi îşi petrec timpul prin cătune uitate de lume scormonind în lăzi vechi de zestre. Sunt vânătorii de haine vintage, modă care începe să câştige teren şi la noi
E ca şi cum acea fotografie veche - în care domnul serios în frac, cu joben şi ceas de buzunar pozează protector lângă ea, o doamnă în rochie înfoiată de mătase cu dantelă şi umbreluţă - şi-ar schimba culoarea şi timpul. Alb-negrul ar deveni colorat, iar cei doi ar trăi acum. Cam asta este imaginea curentului vintage.
Vintage-ul este o modă la modă în România. Înseamnă haine cât mai vechi, cu istorie. Un "1920" este o comoară, un "1950" este simbol de eleganţă, iar un "1970" chiar prinde. Hainele vechi sunt, însă greu de găsit - aşa a apărut o nouă meserie, neinclusă în nomenclator: vânătorul de vintage. Sunt doar câţiva şi fac asta mai mult din pasiune. S-au lăsat de meseriile lor şi scotocesc după "hainele cu istorie" în cătunele uitate de lume. 
...............................................
Diamantele din cufăr
Oana Stănciulescu ştie că pentru a da de vintage trebuie să sape, ca şi după diamante: "Nu dai cu lopata, nu intri la doi stânjeni sub pământ; te bagi doar prin cufere vechi sau dezveleşti mormane de stofe şi brocarturi de care alţii nu s-ar atinge nici cu-n deget". Iar ca în toate profesiile, şi în meseria de vânător vintage există riscuri profesionale: râie, purici sau afecţiuni dermatologice căpătate de prin locurile în care se "sapă" după rochiile şi costumele cu istorie. "Sunt riscuri ca ale grefierilor sau ca ale celor care lucrează la Arhive. În general sunt riscurile celor care lucrează cu lucruri vechi", spune Oana.
La fel ca şi diamantul, haina veche, odată găsită trebuie "şlefuită". La o rochie din 1920, spre exemplu, "săpată" prin vreo magazie de sat sau vreo debara de târg, trebuie multă muncă: prima dată trebuie curăţată. Nu pe la vreo spălătorie. Recondiţionarea înseamnă o spălare cu apă potrivită, cât să nu se ardă materialul vechi. Dezinfectarea este un alt proces - tot complicat. "Dacă nu eşti atent poţi să pierzi haina foarte uşor. Rochia veche se poate deteriora imediat, dacă nu aplici anumite proceduri speciale de curăţare şi dezinfectare", spune Oana.
Când vine vorba de recondiţionare, însă, intervine arta.
Cusăturile vechi se făceau diferit de cum le întâlneşti azi, aşa că trebuie să le înveţi înainte de a le face. La fel şi în cazul accesoriilor. Un singur nasture nelalocul lui poate să facă din vintage un second-hand şi să-i strice valoarea. După procesul de "şlefuire", haina ajunge în vitrină. "Atunci, e ca şi cum se întoarce timpul. Pe lângă acea haină veche, acum pusă la punct, se înghesuie zeci de oameni. Toţi o vor, de parcă acea modă s-a întors la loc", spune Oana Stănciulescu.
Continuarea AICI
Sursa Ziarul Gandul

Afacere care sfidează criza: magazin online cu mâncare eco ultrascumpă

Se întâmpla acum două luni, în plină criză. Tânărul Mircea Baraitaru îşi deschidea un magazin online de mâncare bio. La televizor se anunţau falimente şi concedieri pe bandă. Dar Mircea nu se putea împiedica de toate astea, fiindcă apucase să se documenteze temeinic cam ce le-ar plăcea românilor să mănânce natural. După ce şi-a deschis site-ul, prima comandă a venit după trei zile. După aia s-au ţinut lanţ, aproape în fiecare zi câte două, trei. Parcă nu-i venea să creadă nici lui ce bine merge treaba. Dacă continua să meargă aşa, peste numai două luni va începe să aibă şi profit. Deja are clienţii lui fideli - o craioveancă la 65 de ani cumpără în fiecare săptămână câte un coş de 500-600 de lei. Clienţii, cei mai mulţi, sunt sănătoşi tun, cumpără numai din plăcerea de a mânca sănătos. Parcă nici n-ar fi criză. 
„Criza e mai mult la televizor şi în imobiliare”

„Acum am în jur de 500 de clienţi logaţi pe site. Şi eu mă întreb câteodată: măi, unde e criza? Cred că e mai mult la televizor şi în imobiliare, altfel românii încă au putere de cumpărare. Cunosc pe cineva care lucrează la un hipermarket şi ştiu că şi acolo au foarte mari vânzări în continuare. Acum, în lunile ianuarie, februarie şi martie, când de regulă nu prea au clienţi, au vândut mai mult decât în celelalte luni. Şi lumea cumpără orice, nu doar mâncare”, ne spune Mircea Baraitaru.
Portretul clientului de mâncare bio pe internet: mai mult femei, sănătoase, între 18 şi 50 de ani, din mai toate categoriile sociale. Cel mai mult cumpără mâncare pentru copii, supe, cereale, fructe confiate şi ciocolată. Nu e mâncare dietetică, ci făcută din ingrediente luate din culturi ecologice, fără pic de chimicale, aditivi sau coloranţi alimentari. Iar la gust sunt aproape ca produsele obişnuite. De pildă, la frişca din soia, nici măcar nu se simte gustul de soia. Sunt toate produse de import. „Pentru unele, am fost personal în Austria, să le luăm. Acolo au o adevărată cultură pentru mâncarea bio, există chiar supermarketuri numai cu aşa ceva. Şi mereu e plin. La noi, am fost surprins să văd cât de bine se vând supele, deşi sunt foarte scumpe”, zice Mircea. De pildă, o supă-cremă din roşii cu busuioc de 1 litru costă 26 de lei cu tot cu taxe. După ce o comanzi pe site, îţi vine acasă în 24 de ore, dacă eşti din Bucureşti, şi în 48 de ore, prin curier, dacă eşti din provincie.
Sursa Ziarul Gandul
Continuarea articolului AICI

De ce se bat românii pe sucul natural de mere – povestea de succes a producătorului Gigel-

Un mic producător a dat lovitura în piaţă cu sucul de mere natural, făcut în propria sa bucătărie-atelier.
Şi-a luat instalaţie de 3.300 de euro şi în câteva luni îşi va amortiza investiţia
"Toamna e invazie de măr, îl aruncă lumea. Uite (şi prinde un fruct în palmă): măr de ţi-e milă să-l bagi la tocat. Supermarketul nu-l primeşte că are câteva puncte negre... defecte de «fabricaţie»", ne spune agricultorul Gheorghe Vlad din comuna Vidra de Ilfov. Astăzi are de făcut 400 de litri de suc de mere, mâine merge cu el la piaţă. Până seara îl dă pe tot. Şi-a instalat toate sculele în bucătărie, direct pe gresie, şi acum se plimbă printre lădiţele negre umplute cu mere, să vadă pe care o bagă prima în tocător.

"Dorule, vii să-mi ţii un sac din ăla?", strigă spre unul dintre ajutoare. Cei 400 de litri de suc se fac din peste o tonă de mere, soi olandez. Durează vreo zece ore până se face sucul tot. Merele le cumpără chiar din Vidra, cu 1,8 lei kilogramul; sucul îl vinde cu 5 lei litrul. În piaţă, bucureştenii sătui de sucul îmbuteliat de hipermarket se bat pe sucul natural de Vidra. Unii cumpără câte cinci litri odată, să aibă până săptămâna viitoare, când familia Vlad revine la piaţă cu noua tranşă. Este aşa de dulce, încât toată lumea zice că pun zahăr în el. Dar nu; am fost de faţă când sucul a ieşit, înspumat, din storcător. N-au pus în el nici pic de conservant, nici bob de zahăr, nimic.

Ce cheltuieli ai dacă vrei să produci suc de mere

Gheorghe (Gigel, pentru prieteni) este inginer agronom şi trăieşte numai din agricultură. E roşu în obraji şi tot timpul se învârte prin curte ca titirezul. Nici la pauză nu se aşază; stă cu un pahar de whisky în mână şi dă telefoane să aranjeze plecarea la piaţă de a doua zi. Pe instalaţie a dat 3.300 de euro, a comandat-o în Germania pe internet şi i-a venit prin colet. Aparatura cuprinde un tocător, storcător, pasteurizator şi nişte bidoane de păstrat sucul în ele. O foloseşte din ianuarie şi, la ritmul în care i se vinde sucul, îşi va amortiza investiţia până în toamnă. La cheltuiala asta se mai adaugă cea cu sticlele de plastic (una cumpărată din fabrica de la Obor costă 50 de bani) şi cea cu etichetele - 250 de lei costă 500 de etichete. Mai sunt de plătit vreo doi oameni cu ziua, alte câteva zeci de lei pe zi, şi, desigur, merele. Le cumpără din sat cu 1,8 lei kilul pe cele mai "urâţele", cu o gaură în ele. La hipermarket, aceleaşi mere le găseşti şi la 5 - 6 lei kilul, iarna. Multe "urâte", însă, sunt mere frumoase, mari şi zemoase, fără niciun defect. Au stat într-un depozit cu temperatură controlată.
Sursa Ziarul Gandul
Continuarea articolului AICI

Din cultura tutunului se scot bani frumosi

Cat de profitabila este aceasta afacere? Marius Stroescu, presedintele Asociatiei Producatorilor de Tutun din Romania (APTR), ne marturiseste ca dintr-un hectar de teren cultivat cu tutun poti castiga circa 150 milioane de lei. In functie de soiul de tutun, de modul de intretinere a culturii si de conditiile pedoclimatice, profitul poate fi mai mare sau mai mic. La o cultura de tutun se munceste circa jumatate de an, din martie pana in octombrie. Multi agricultori se pot lauda ca anul trecut au scos mai multi bani din cultura de tutun decat din alte afaceri. De exemplu, cateva familii din Topoloveni, judetul Arges au avut castiguri mai mari din producerea tutunului decat din legumicultura. Nicolae Moisoiu a castigat din 3.000 metri patrati cultivati cu tutun de tip Burley, in 2001, 43 milioane de lei, iar Ioan Nes - 38 mili-oane lei, din productia obtinuta de pe 2.500 metri patrati.
Continuarea articolului AICI

Hrana sanatoasa, un lux

Ce e mai important? Sa fie mancarea noastra sanatoasa sau profitul industriasilor alimentari mai mare? Intr-o lume in care banul face legea, suntem un popor malnutrit! "Mancam mult, dar prost si ajungem invariabil… la spital”, a declarat Anca Nastasi, corespondentul Pro Tv care a pornit in cautarea mancarii sanatoase, intr-o ancheta ce ridica mari semne de intrebare in ceea ce priveste alimentatia romanilor.
Pe langa romanii care si-au creat adevarate retele de procurare a hranei, telespectatorii au aflat cat de greu este pentru producatorii bio sa-si vanda produsele si, mai ales, ce spun medicii care nu mai fac fata numarului ridicat de bolnavi incurabili.
“Chimicalele pe care ni le serveste industria alimentara in carne, lapte, paine, fructe si legume n-au nici in clin, nici in maneca cu sanatatea, ci doar cu trasul la cantar, cu prelungirea termenului de valabilitate si cu profitul”, a mai precizat Anca.
Vezi intreaga eminiune AICI

Minunate sculpturi in nisip

Sculpturile in nisip sunt realizate folosind doar nisip si apa ele putand avea diverse dimensiuni sau forme. Acestea pot fi un castel, un corp uman, un animal sau orice v-ar mai trece prin minte. Lumea nisipului! Arta sculpurii in nisip este intalnita peste tot in lume, pe toate plajele sau nu numai pe acestea. Sa nu mia vorbim de faptul ca sculpturile in nisip sunt absolut ecologice fiind realizate din elemente naturale : nisip si apa. Cu ajutorul nisipului puteti crea forme uimitoare intr-un timp relativ scurt. Luati ca exemplu imaginile de mai jos.

Imaginile au fost preluate de aici

Masina de spalat caini!!!

O spalatorie speciala in Japonia ofera un nou concept in ceea ce priveste spalarea cainilor si anume o masina de spalat caini. In timp ce proprietarii los isi asteapta propriile rufe spre a le lua de la spalat, cainii sunt bagati in aceasta masina minune care ii scoate proaspat uscati ( cred ca nu si periati :)  ).
Costrul acestei operatiuni incepe de la 17$ si depinde de marimea cainelui.

Textul si imaginile au fost preluate de aici

”Sa cultivam si altceva - Goji ”

Un fruct de padure mai putin cunoscut la noi este Goji (Lycium Barbarum). Cotat ca cel mai puternic antioxidant din lume, este folosit pentru efectele sale atat ca aliment cat si in domeniile medicinei si al cosmeticii. Este de origine din Tibet si utilizat intens in medicina traditionala asiatica pentru intarirea sistemului imunitar, mentinerea sanatatii si prevenirea unor boli.

Face parte din aceeasi familie cu rosiile si cartofii si se adaptează bine la multe tipuri de soluri, rezistand atat la verile caniculare cat si la ierni friguroase. Planta Goji poate rezista iarna la - 15 gr. C si vara la 38-40 gr. C, deci un interval foarte larg, ca atare poate fi cultivata si in Romania.

Se cultiva primavara (aprilie) dar daca primiti puietii dupa sfarsitul lunii august, tineti-i peste iarna intr-o sera rece sau intr-un alt loc luminos si aerisit pana in momentul cultivarii.

Arbustul prefera soare din plin, dar accepta si umbrire partiala. Prefera un sol bine drenat si bogat, dar va creste eficient si pe soluri usor nisipoase. In niciun caz nu va tolera soluri grele predispuse la umiditate. De asemenea, are o tolerata buna la seceta, dar ar trebui acordata atentie la udare in primul sezon dupa ce a fost plantat afara. Creste in tufisuri de aproximativ 2 metri inaltime.

Florile rosii si decorative care apar vara sunt urmate de fructe mici, ovale, de culoare rosie-portocaliu. Pot fi recoltate pana la primul inghet. Fructa seamana cu o cireasa alungita si au gust dulce, usor amarui. Aroma goji este o combinatie dintre cirese, zmeura si curmale.

Proprietatile fructelor de goji au fost abia recent recunoscute de medicina moderna. Este al doilea fruct din lume ca si continut de vitamina C, contine mai mult beta-caroten decat morcovii si mai mult fier decat o friptura. Practic, micutul fruct insumeaza toate elementele necesare organismului uman. Miraculos, nu?

In Romania, goji se poate procura in prezent doar de la farmaciile naturiste, plafar si firma Goji Planet SRL. La Goji Planet, spre exemplu, 100 g de fructe uscate ambalate costa 14 lei.

Obtinerea unui astfel de pret merita efortul infiintarii unei culturi de goji in Romania, desi cred ca ar fi pionierat. Totusi in alte tari europene, cum ar fi Marea Britanie, goji se cultiva deja de cativa ani buni.

Zenobia Badescu
Sursa aici

Profitabilitatea produselor BIO

In pofida crizei economice, cultivatorii de produse agricole BIO din Romania sunt increzatori in viitorul acestui sector economic.
Unul dintre pionierii agriculturii biologice din Romania, Aurel Petrus, un agricultor de 49 de ani din satul Stefan cel Mare, situat la 100 de kilometri est de Bucuresti, sustine ca "Viitorul este biologic".
Agricultorul a inceput in 2000 si in prezent supravegheaza 1.300 de hectare de culturi de grau, porumb, floarea soarelui, soia, plante medicinale, hamei si lucerna. Aurel Petrus are 18 angajati permanenti si numerosi muncitori sezonieri si terenurile in arenda a peste 500 de persoane.
Afacerile merg bine: 500.000 de euro este cifra de afaceri pe 2009 si este profitabil. Cea mai mare parte a recoltei este exportata catre Germania si Austria, pentru ca in Romania nu exista uzine certificate pentru prelucrare.
Potrivit Ministerului Agriculturii, in 2009, 240.000 de hectare sunt destinate culturilor biologice. Peste 4.000 de fermieri inregistrati in 2009 au produs 261.000 de tone de produse bio.
Un alt exemplu de reusita in acest sector sunt sotii Mariana si Mihai Huzu care, fara sprijinul Uniunii Europene, s-au lansat in agricultura bio anul acesta. Pe parcela din jurul casei, situata in satul Plevna, (la 60 de kilometri de Bucuresti), ei cultiva rosii, " gogosari", ardei rosu tipic pentru Romania, vinete, busuioc si-au construit singuri o mica sera si isi folosesc magarul la lucrari.
Aceasta activitate le permite celor doi sa "traiasca mai bine" decat din meseriile anterioare, ea vanzatoare la un magazin de pantofi, iar el muncitor in constructii. "Este mult de lucru, dar suntem mult mai multumiti", explica acestia.
Societatea Ecolife Bio, infiintata de francezi, asigura distributia produselor acestora la supermarketuri, dar si la particulari care vin si cumpara direct legume de doua ori pe saptamana de la depozitul din Bucuresti.
Produsele ecologice alimentare au cunoscut o dezvoltare deosebita in ultimele doua decenii. Grija fata de natura, delicatetea echilibrului natural, multitudinea de boli cu care omul se confrunta din ce in ce mai des, alimentele fara gust, industriale, toate acestea au dus la formarea unui curent din ce in ce mai puternic, curent ce doreste restabilirea unui respect fata de natura si a protectiei acesteia.
Suntem din ce in ce mai atenti la ceea ce mananc, la calitatea produselor pe care le folosim, fie ca sunt cosmetice, produse alimentare sau a celor folosite in casa, de la detergenti pana la banalul mar. Este normal ca acum, dupa ce am ajuns la un anumit standard de viata, nu foarte inalt, dar oricum decent, sa ne gandim nu numai la noi, cat si la mediul in care traim si la calitatea produselor pe care le folosim.
 Iata cateva afaceri din agricultura in care poti valorifica produse BIO: cultivarea legumelor in sistem ecologic, cultivarea plantelor medicinale si aromatice, cultivarea ciupercilor si cultivarea arbustilor fructiferi.
SURSA Idei de afaceri

200 de previziuni care vor zgudui lumea în anul 2020

Imposibil este, paradoxal, un cuvânt pe care, de-a lungul timpului, l-au folosit cel mai des oamenii de ştiinţă. Istoria descoperirilor a demonstrat, totodată, că „Imposibil” s-a dovedit de fiecare dată un verdict perisabil. Astăzi, golit de înţeles, cuvântul „Imposibil” se odihneşte în dicţionare.

Biotehnologie, Sănătate, Medicină: dictatura ingineriei genetice
1. Identificarea genomului pentru fiecare specie de plante sau animale va fi posibilă, ca şi controlul strict al numărului de exemplare pentru fiecare specie.
2. Ingineria genetică va aduce pe lume microorganisme apte să producă o serie de compuşi chimici foarte rari.
3. Manipulările genetice vor fi aplicabile şi organismelor complexe, cum ar fi câinele şi pisica.
4. Tipuri complet noi de plante şi animale vor fi obţinute prin inginerie genetică.
5. Alimentele manipulate genetic se vor regăsi în dieta diverselor categorii de bolnavi (carne cu principii medicale active, care poate înlocui diferite medicamente; iaurt cu nivelurile aminoacizilor corespunzătoare etapelor diferite ale sarcinii şi lactaţiei etc.).
6. Prevenirea cancerului, prin identificarea mecanismelor enzimatice prin care se declanşează maladia.
7. Identificarea tuturor mecanismelor biochimice şi a interacţiunilor cu mediul înconjurător care produc bolile va desfiinţa noţiunea de epidemie.
8. Apariţia vaccinului anti-HIV şi campanie reuşită de vaccinare a Africii.
9. Apă potabilă tratată va deveni norma obligatorie pentru ţările avansate şi va preveni apariţia unui spectru larg de boli (de la dereglările hormonale, la osteoporoză).
10. „Scanarea” genetică a oricărui tip de organism va permite identificarea şi prevenirea majorităţii maladiilor.
11. Descifrarea bazelor genetice, chimice şi fiziologice ale comportamentului uman ar putea conduce la vindecarea maladiilor psihice, dar şi la controlul creierelor (emotivitatea, învăţarea, memoria).
12.Stimularea artificială a plăcerii sexuale, ca terapie de substituţie pentru depresie şi majoritatea afecţiunilor psihiatrice.
13. Ameliorarea performanţelor umane, atât fizice, cât şi mentale, prin intermediul ingineriei genetice.
14. Descompunerea genelor şi a microsecvenţelor de ADN.
15. Introducerea datelor privind structura genomului va fi obligatorie în dosarul medical individual.
16. Sănătatea perfectă se va putea menţine până la vârsta de 80 de ani.
17. Proteze şi înlocuitori pentru majoritatea organelor şi a părţilor corpului. Organe noi, clonate din celule sănătoase.
18. Sisteme de diagnosticare a stării de sănătate – la domiciliu.
19. Sisteme alternative şi dispozitive pentru asigurarea maximului de confort pentru persoanele handicapate.
20. Dispozitive miniaturale pentru îmbunătăţirea activităţii vaselor de sânge, aflate sub controlul fiecărui bolnav.
21. Nervii artificiali şi senzorii conectaţi direct la sistemul nervos vor deveni un loc comun al neurologiei.
22. „Simţuri” noi, dezvoltate artificial, precum percepţia la distanţă şi telepatia.
23. Producerea sângelui artificial va duce la înlocuirea transfuziilor clasice.
24. Fişa medicală completă pentru fiecare individ va fi posibilă prin stocarea datelor pe o cartelă magnetică minusculă.
25. Plasturi cu microcip vor determina dozele de medicamente administrate electronic.
26. Pentru astronauţi, soldaţi sau pentru cei care lucrează în locuri izolate, vor exista alimente concentrate, pe bază de enzime.
27. 60% din populaţia globului se va hrăni conform dietelor elaborate de computer.
28. Alimentele vor avea coduri de bare care să indice caloriile, grăsimile, colesterolul etc.
Mediu & Energie: pagini de roman SF
29. Managementul global al mediului (operaţiuni de ingineria mediului pe suprafeţe uriaşe: oceane, păduri, deserturi etc.).
30. Eficientizarea managementului resurselor, cu accent pe reciclarea 100% a deşeurilor.
31. Combaterea în timp real a cataclismelor naturale: inundaţii, cutremure, alunecări de pământ ş.a.
32. Responsabilizarea şi dirijarea individului în sensul conservării mediului, prin programe la nivel mondial.
33. Apariţia unor contaminări radioactive cu valori superioare celor de la Cernobâl.
34. Controlul nivelului dioxidului de carbon la scară planetară.
35. Oraşe subterane, poluare zero.
36. Producerea curentă a ploilor artificiale.
37. Apariţia corporaţiilor globale de management al mediului.
38. Panouri solare multistratificate şi de mari dimensiuni, cu randament mai mare de 50%.
39. Conversia şi stocarea energiei solare sub formă de energie biochimică.
40. Generalizarea folosirii energiei solare în locuinţe.
41. Descompunerea şi filtrarea apei cu ajutorul luminii solare.
42. Centrale solare spaţiale.
43. Eficientizarea serviciilor, prin monitorizarea centralizată a tuturor consumurilor şi eliminarea pierderilor de reţea.

Materiale: polimerii inteligenţi
44. Îmbunătăţirea materialelor prin intervenţia la nivelul atomilor componenţi.
45. Polimeri cu o conductibilitate mai mare ca a cuprului, la temperatura camerei.
46. Materiale cu un indice de refracţie în câmp electromagnetic mai mic de 0,1.
47. Haine din materiale „inteligenţe”, care îşi modifică forma şi dimensiunile în funcţie de temperatură şi intemperii.
48. Materiale „inteligente”, cu senzori şi capacitate de a stoca informaţia.
49. Textile bune conducătoare de electricitate, ca premisă pentru noi sisteme de comunicare.
50. Membrane cu receptori, apte să transporte informaţia.
51. Materiale textile care vindecă pielea, elimină mirosurile, previn depresia.
52. Geluri polimerice ca înlocuitori ai muşchilor.
53. Fibre sintetice de diamant, de mare lungime, pentru industria de telecomunicaţii.
Tehnologie: maşini tot mai inteligente
54. Sisteme de multiprocesoare capabile să se monitorizeze singure.
55. Sisteme tridimensionale cu cel puţin zece niveluri de complexitate.
56. Conexiunea optică a microprocesoarelor.
57. Folosirea efectului cuantic în măsurarea fluxului de energie.
58. Sisteme logice integrate în care informaţia circula cu viteză de o picosecundă.
59. Reţele multidimensionale de semiconductori.
60. Noi tipuri de lasere cu semiconductori.
61. Lasere cu lungimi de undă de câţiva + (angstromi).
Transporturi: du-mă acasă, hidrogen!
62. Sisteme de autostrăzi integrate, sisteme de monitorizare transfrontalieră a traficului, de taxare şi de prevenire a criminalităţii rutiere.
63. Vehiculele vor circula preponderent cu energie generată de bateriile solare sau cu ajutorul hidrogenului.
64. Sisteme de propulsie nucleară pentru diverse vehicule.
65. Automobilele vor avea funcţii „inteligente”: acţionare şi control vocal, reglare automată a mediului din habitaclu în funcţie de starea de sănătate a şoferului, memorarea unor trasee şi reproducerea lor în sistemul de pilot automat.
66. Trenurile pe pernă de aer vor atinge viteze mai mari de 500 km/h.
67. Cargouri complet automatizate, apte să navigheze (cu propulsie electromagnetică), să acosteze şi să efectueze toate operaţiunile portuare numai cu ajutorul unui computer.
68. Avioane de pasageri cu viteze mai mari de 4 mach şi capacitate de peste 300 de călători. Spaţiul: a doua casă.
69. Numeroase staţii spaţiale vor fi plasate pe orbita Terrei.
70. Misiunile umane spre Marte vor fi regulate, iar pe Planeta Roşie va începe construirea de laboratoare de cercetare.
71. Vehiculele spaţiale vor deveni o realitate curentă.
72. Fabricile situate în spaţiul cosmic vor fi rentabile.
73. Pe Lună, va exista cel puţin o bază umană de dimensiunea unui orăşel.
Robotica: şi ei ne sunt fraţi! 74. Roboţii vor deveni o realitate cotidiană: acasă, în fabrici, în agricultură, în construcţii, în apă, în spaţiu, în spitale, în industria de divertisment.
75. Vor apărea creiere artificiale cu mai mult de 10.000 celule.
76. Nanotehnologia va fi o aplicaţie curentă a roboticii (roboţi microscopici vor fi folosiţi în medicină, în laboratoare, în industria de prelucrare a materialelor rare).
77. Incendiile vor fi detectate cu ajutorul vibraţiilor şi vor fi stinse de roboţi autonomi.
78. Majoritatea roboţilor vor căpăta aspect uman.
Computere & IT: universul 3D
79. Înlocuirea scenelor cu videowall-uri de dimensiuni gigantice.
80. Monitoare color de perete, imense, de mare claritate.
81. Monitoare color cu rezoluţie mai mare de 2000×2000 pixeli.
82. Monitoare cu diagonală de 51 cm, cu ecran plat de mare rezoluţie.
83. Ecrane panoramice cu diagonală mai mare de 254 cm şi contrast de 10:1.
84. Agende electronice cu contrast comparabil cu al celor de hârtie, care-şi păstrează contrastul şi după deconectarea de la sursa de energie.
85. Transmisiuni video în reţea cu o viteză de 10 ori mai mare decât cea în timp real.
86. Poziţionarea corectă a sunetului oriunde în spaţiu.
87. Dezvoltarea interfeţelor audio-video individuale.
88. Televiziune tridimensională fără utilizarea ochelarilor speciali.
89. Conectarea computerului la diferite organe şi senzori biologici va fi o practică obişnuită.
90. Videoconferinţe în regim tridimensional.
91. Imaginile 3D transmise prin intermediul hologramelor vor reprezenta un canal de comunicare foarte popular şi ieftin.
92. Integrarea totală a echipamentelor audio, video şi de procesare a informaţiei.
93. Generalizarea accesului populaţiei la computere pentru majoritatea naţiunilor.
94. Alocarea individuală a spaţiului virtual va fi principala problemă a Internetului, care se va confrunta cu veritabile „ambuteiaje”.
Interfaţa om-maşină: Live Matrix
95. Folosirea mâinilor ca parte a interacţiunii cu monitorul va fi un procedeu mai popular decât clasicul keyboard.
96. Senzori biologici integraţi, ca soluţie de comunicare între om şi computer.
97. Comandă vocală a majorităţii echipamentelor, cu recunoaşterea amprentei vocale.
98. Microprocesor care distinge diferitele amprente vocale într-o conversaţie multiplă.
99. Senzori artificiali tactili, de gust şi miros, comparabili în fineţe cu cei umani, folosiţi în zonele de risc maxim (centrale nucleare, centre spaţiale, aeroporturi etc.).
100. Identificarea omului de către maşină fără contact direct, prin recunoaşterea gesturilor şi a limbajului trupului.
101. Dispozitiv portabil de traducere/retroversiune şi conversie simultană a limbajului analogic.
Memoria electronică: scoruri astronomice
102. Cipul de memorie de 100 TB.
103. Stocarea informaţiei cu o viteză mai mare de 1 GB/s.
104. Holografie cu raze X.
105. Accesarea memoriei computerului într-o nanosecundă.
106. RAM de 100 GB de dimensiuni infime.
107. Memorie moleculară cu densitatea de 1 TB/cm2.
108. Accesul la o bază de date de 1 TB în 10 secunde.
109. Carduri optice de stocare a imaginilor.
110. Stocarea tuturor tipurilor de date pe acelaşi suport.
Procesarea informaţiei: creierul electronic
111. Suporturi electronice sensibile la căldură, lumină, sunet şi la câmpuri electromagnetice.
112. Computere cu viteza de 10 TFLOPS (TFLOPS: Trillion Operations per Second – un trilion de operaţii pe secundă).
113. Procesarea tridimensională a imaginilor la o rezoluţie de 500×500 pixeli.
114. Alarme bazate pe identificarea erorilor umane.
115. Noi limbaje analogice.
116. Tehnologii care imită procesele creierului.
117. Neurocomputere optice.
118. Computere cu 1.000 de milioane de procesoare.
119. PC-uri cu frecvenţa de ceas mai mare de 100 GHz.
120. Computere care îşi scriu singure programele de software.
121. Viteza de procesare încă va constitui o problemă pentru unele aplicaţii.
Marea conversiune: fibra optică
122. Conexiuni optice simultane pentru 10.000 de terminale video tridimensionale interactive.
123. Reţea broadband globală pe bază de fibre optice.
124. Sistemele optice se vor putea interconecta în mai puţin de 1 picosecundă.
125. Transmisii audio cu viteză de 2,4 kB/s şi o calitate analogă unei convorbiri telefonice.
126. Canale multiple de peste 100 GB/s, încorporate unei singure fibre optice.
127. Bancomatele electronice vor fi înlocuite cu versiuni fotonice.
128. Bateriile din litiu vor fi înlocuite cu „celule de energie” de zece ori mai puternice.
129. Transmisii la distanţă mare, cu valori de peste 1 TB/s.
130. Noi tehnologii de comunicare, dezvoltate pe baze analogice, cu ajutorul fibrelor optice.
131. Detectarea undelor gravitaţionale cu ajutorul interferometrului cu laser.
Afaceri: banii electronici
132. Utilizarea banilor electronici la nivel global va însemna înlocuirea în proporţie covârşitoare a bancnotelor şi monedelor.
133. Banii de hârtie se vor folosi în special în tranzacţiile de pe piaţa neagră.
134. Numărul companiilor virtuale îl va depăşi pe cel al celor organizate tradiţional.
135. Folosirea intensivă a unor modele alternative în managementul afacerilor.
136. Existenţa unor companii virtuale cu minimă implicare umană.
137. Monitorizarea universală a tranzacţiilor comerciale.
Educaţie: învăţarea subliminală
138. Generalizarea conceptului de învăţare permanentă.
139. Învăţarea la distanţă va constitui principala formă de învăţământ la nivel global.
140. Interacţiunea cu sisteme de învăţământ universale va fi posibilă la domiciliu, în limba naturală.
141. Echivalarea în limbajul comun a cunoştinţelor din domeniile ştiinţifice cele mai avansate (fizică nucleară, cuantică etc.) va face posibilă introducerea acestora ca materii în clasele primare.
142. Sistemele noi de învăţare şi de dobândire a feluritelor abilităţi intelectuale vor fi aplicate diferenţiat elevilor. Vor exista şcoli cu un singur elev şi şcoli în care fiecărui elev îi va corespunde un (grup de) profesor(i).
143. Vor exista şcoli virtuale, în care vor învăţa elevi ce se află în locuri diferite pe glob.
144. Sistemele avansate de decriptare a textelor şi imaginilor vor fi eficiente, indiferent de sursa care le generează.
145. Bibliotecile electronice în reţea broadband vor fi principala sursă de documentare pentru elevi şi studenţi.
146. Şcolile vor avea „profesori” electronici.
147. Învăţarea subliminală va progresa semnificativ şi va fi folosită de guverne în scopuri propagandistic
Societatea, re-creată pe web 148. Toate produsele vor fi standardizate electronic.
149. Locuinţele vor fi personalizate şi vor fi construite separat, în fabrici speciale.
150. Echipamentele electronice vor fi disimulate în pereţi.
151. Televizoarele şi radiourile se vor seta singure conform opţiunilor proprietarului.
152. Oglinda din baie va scana fata şi va recomanda tratamentele cosmetice corespunzătoare.
153. Băile vor decide singure temperatura apei şi gradul de umplere a căzii.
154. Bucătăriile vor funcţiona fără intervenţia omului, oferind meniuri complet procesate.
155. Comerţul electronic va tinde să înlocuiască toate tipurile tradiţionale de cumpărături.
156. Supermarketurile nu vor mai avea case de marcat; fiecărui cumpărător i se vor contoriza articolele achiziţionate, prin intermediul unui dispozitiv integrat ceasului de mână.
157. Deciziile la nivel naţional se vor lua pe baza unor referendumuri electronice.
Clone & senectute
158. Persoanele în viaţa de la care s-au prelevat celule pentru clonare vor putea solicita până la jumătate din drepturile şi avantajele financiare ale clonelor lor.
159. Va exista sistem juridic alternativ pentru clone.
160. Drepturile de proprietate intelectuală vor fi prelungite la 100 ani după decesul titularului.
161. Vârsta medie, în ţările avansate, va fi de 41 ani.
162. 20% din populaţie va avea peste 65 ani.
163. Vârsta de pensionare va ajunge la 75 ani.
164. Cheltuielile pentru sănătate vor reprezenta 9% din buget, jumătate din suma fiind alocată pensionarilor.
165. Pensiile de stat vor fi acordate numai persoanelor care necesită asistenţă socială.
166. Fondurile private de pensii vor învesti banii în afaceri globale, beneficiarii fiind informaţi zilnic despre rentabilitatea investiţiilor.
167. Clasa de mijloc va munci mai puţine ore pe săptămână şi va beneficia de mai multe facilităţi de petrecere a timpului liber.
168. Ziarele electronice le vor înlocui pe cele de hârtie.
169. Presa va fi accesibilă pe ecranul ceasului şi pe videofon.
Noile megatendinţe
170. Populaţia globului va depăşi 7,5 miliarde oameni.
171. Toate fiinţele, produsele sau activităţile vor avea coduri numerice.
172. Toate transmisiile de date vor fi codificate.
173. Engleza va deveni limba universală, fiind vorbită de 70% din populaţia planetei.
174. Cultura populară se va dezvolta pe internet şi nu va fi influenţată de deciziile guvernelor.
175. Dependenţa de computer va constitui o problemă socială importantă.
176. În majoritatea ţărilor, alegerile se vor desfăşura online.
177. Înlocuirea muncitorilor de către maşini va conduce la apariţia unei culturi protestatare antitehnologice.
178. Corporaţiile vor avea putere mai mare decât guvernele.
179. Comunităţile virtuale cu răspândire planetară se vor înmulţi.
180. Unele comunităţi cibernetice (cibernatiuni) vor avea o putere economică semnificativă, ameninţând să înlocuiască sau să concureze comunităţile statale tradiţionale.
181. Mulţi oameni vor avea dublă naţionalitate: naturală şi cibernetică.
182. Internetul se va îmbogăţi cu noi domenii, apărând adrese transnaţionale precum: .san (sănătate), .safe (asigurări).
183. Publicitatea şi industria de divertisment vor genera un unic produs de comunicare, a cărui difuzare se va reorienta spre web.
184. Religia va tinde să fie înlocuită de schimburile de idei ale comunităţilor de pe web, în chip de forme ale unei spiritualităţi ecumenice.
185. Uniunea Europeană va fi formată din 37 de state, inclusiv din afară Europei (Israel, Asia Centrală).
186. Economia europeană o va depăşi pe cea a Statelor Unite.
187. Prin admiterea Turciei şi a altor ţări, Uniunea Europeană va număra 100 de milioane de musulmani.
188. Africa va deveni un continent preponderent islamic.
189. Problema refugiaţilor şi a migraţiilor va fi rezolvată pe plan global.
190. Tehnologia ţărilor din lumea a treia va fi tot mai vulnerabilă la atacurile hackerilor din ţările avansate.
191. Lumea a treia va suferi încă de foamete.
192. În ciuda progreselor civilizaţiei, în lume vor exista 800 de milioane de analfabeţi (11% din total).
193. Creşterea costului energiei convenţionale şi scăderea dramatică a resurselor vor conduce la reorientarea spre noi surse de energie.
194. Conflictele interstatale convenţionale vor începe să fie înlocuite de războaie informatice.
195. Accesul la informaţiile publice va fi generalizat.
196. Fiecare membru al unei comunităţi va putea – teoretic – să monitorizeze comunitatea din care face parte. În schimb, la rândul ei, comunitatea îl va monitoriza, cu siguranţă.
197. Documentul unic de identitate va fi cartea de identitate universală (conţinând date despre naţionalitate, afecţiuni medicale, educaţie, asigurări sociale, loc de muncă, conturi bancare, organizaţii la care e afiliat posesorul etc.).
198. Criminalitatea şi terorismul vor avea ca bază de plecare computerul.
199. Aurul nu va mai fi folosit deloc în calitate de etalon financiar-bancar.
200. Omenirea va deveni o uriaşă bază de date, la graniţa dintre o democraţie cibernetică şi o dictatură informatică.
Sursa Domino.com  preluat de Descopera.ro

Lacurile blestemate din România

Mii de oameni au pierit de-a lungul timpului înghiţiţi de ape, iar de multe ori, rudele pun tragediile pe seama forţelor oculte. Bărci prinse în vârtejuri de neoprit, peşti uriaşi care îi sperie de moarte pe înotători sau biserici distruse de comunişti care iau suflete tribut – sunt doar câteva dintre legende.
Despre Lacul Miresei, aflat în apropierea Bisericii Sf. Voievozi, din Câmpina, circulă tot felul de poveşti. Pe aceste locuri ar fi fost, prin anul 1.200, o mănăstire de călugări în care au avut loc păcate grele sau o biserică ai cărei enoriaşi erau foarte păcătoşi. Iar Dumnezeu i-a pedepsit şi le-a scufundat lăcaşul de cult.
Unii locuitori sceptici spun că apa are o adâncime de patru metri şi nu putea să se scufunde aici o mănăstire, pe când alţii ar putea jura că apa are până la 70-80 de metri. Cert este că lacul îşi ia în fiecare an tributul. Şi numai bărbaţi. Se mai spune că în zilele însorite poţi zări în apă turla fostei biserici.
O altă legendă spune că o fată forţată de părinţi să se mărite cu un bărbat bogat, deşi iubea un alt flăcău, s-a aruncat în apă chiar în ziua nunţii. Dimineaţa, oamenii au zărit voalul alb plutind, iar de atunci locul este blestemat, cerând în fiecare an „suflet de om tânăr, în special de bărbat”, cum povestesc sătenii.
Ginere ucis în noaptea nunţii
În ultimii ´60 de ani, zeci de persoane şi-au găsit sfârşitul într-un mod misterios în Lacul Fântânele, din comuna doljeană Radovan. Sătenii spun că, la începutul anilor ’40, în satul Radovan s-au mutat mai mulţi moldoveni, printre care şi o tânără frumoasă pe nume Ileana.
„Muică, era frumoasă foc, ca toate moldovencele. S-a îndrăgostit de ea un băiat de aici de la noi din sat şi s-au luat”, povesteşte Maria Muşetescu (75 de ani). Dar în noapte nunţii, ginerele a fost omorât în bătaie de câţiva nuntaşi. „De necaz, mireasa s-a dus în pădurea de la marginea satului şi s-a spânzurat de ciutura unei fântâni”, mai spune tanti Maria.
Potrivit localnicilor, oamenii care-şi găsesc sfârşitul în lacul Fântânele ar fi victimele miresei spânzurate, pentru că pădurea unde s-a spânzurat înconjoară luciul de apă.
„La câţi oameni au murit aici, e ceva necurat. Cred că mireasa i-a înecat, că nu îmi dau io seama cum de s-au înecat atâţia bărbaţi în lacul ăsta”, afirmă Muşetescu. Ironia sorţii face ca ultima victimă să fie chiar şeful gărzii de intervenţie a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dolj, care a salvat zeci de oameni de la înec. Bărbatul de 36 de ani a murit când regla presiunea apei în baraj.
Vorbe necurate
La graniţa dintre judeţele Prahova şi Buzău există un alt loc înconjurat de mister şi superstiţii: lacul de la Ciotul Paltinului. Se spune că, în mijlocul apei, bărcile sunt prinse de un vârtej de neoprit, care le trage în adâncuri.
Bătrânii povestesc că fenomenul se explică prin blestemele aruncate de oameni asupra lacului. Format pe craterul unui vechi vulcan, îi obliga pe localnici să ocolească pe un drum greu, iar aceştia spuneau cu necaz: „Dărâma-s-ar muntele, că greu mai e!”. Într-o noapte, în timpul unei furtuni, s-a produs o alunecare de teren care a lărgit lacul cu aproape un kilometru; de atunci a pornit blestemul.
Lacul misterios din Bucegi
Departe de privirile oamenilor, într-o zonă în care doar viperele trăiesc confortabil, se spune că un lac apare şi dispare după legi bizare. Şi că, potrivit localnicilor din zona Poiana Ţapului, fiecare apariţie a lacului în munţii Bucegi este însoţită de moartea sau de dispariţia unor persoane.
Oamenii spun că sunt şi semne prevestitoare: înainte ca lacul să-şi facă simţită prezenţa, vremea se strică brusc, iar vântul bate foarte puternic două zile. A doua zi, undele lacului scaldă munţii pentru una sau mai multe zile, până când îşi primeşte ofranda vie.
Oamenii spun că în acele locuri trăia, în mijlocul unui lac, o vrăjitoare. Copiii chinuiţi de ea s-au revoltat şi, ajutaţi de zâna lacului, au scufundat vrăjitoarea, cu casă cu tot. Numai că puterea acesteia era atât de mare încât lacul revine câteodată, ia un suflet de om şi dispare iarăşi în neant. În ultimii ani au murit aproape numai turişti.
Biserica din ape
Poate cel mai sinistru lac din judeţul Mureş este lacul Bezid. Acesta s-a format prin construirea unui baraj pe valea pârâului Cuşmed. Lucrările au început în 1975, dar umplerea definitivă a lacului s-a încheiat în 1992. Lacul a fost făcut pentru prevenirea inundaţiilor care ar pune în pericol patru sate şi s-a format pe suprafaţa satului Bezidul Nou. Din ape răsare şi acum, ca o fantomă, turla vechii biserici.
Scafandrii de la Serviciul Salvamont Mureş se antrenează în lacul Bezid. „Am intrat prima dată în lacul Bezid în urmă cu trei ani. Atunci am fost solicitaţi pentru a recupera cadavrul unui tânăr înecat acolo. Este sinistru. Vizibilitatea este zero şi doar în zilele foarte însorite poţi vedea ceva la doi metri. Din ce am văzut eu, se pot distinge rămăşiţele caselor şi chiar vechiul drum din sat”, a povestit Robert Kovacs, şef la Serviciul Salvamont Mureş. Cea mai mare adâncime a lacului este de 14 metri.
Iazul care a înghiţit nuntaşii
De istoria blestemată a iazului Nimirceni, situat la cinci kilometri de localităţile sucevene Bosanci şi Fălticeni, se leagă mai multe poveşti. Cea mai veche se referă la un alai de nuntaşi, care ar fi fost înghiţit de apele Nimirceniului cu sute de ani în urmă.
„Era iarnă. Nuntaşii se duceau spre o biserică din apropiere. Ca să nu înconjoare iazul, au trecut de-a latul său. La mijloc însă gheaţa a cedat, iar toţi nuntaşii s-au înecat”, povesteşte Lucreţia Plămădeală, pensionară.
Unii localnici spun că, uneori, în miezul nopţii, nuntaşii revin la viaţă şi continuă nunta, pe iaz auzindu-se acorduri de fanfară, deşi nu este nimeni în zonă.
„Într-o seară, am ieşit să văd de ce urlă câinii. Nu a trecut mult şi am auzit fanfara cântând pe iaz. Am fugit de acolo fără să mă mai uit în urmă. Locul ăsta e necurat mai mult ca sigur”, povesteşte ciobanul Ştefan Dima.
Localnicii spun că iazul cere suflete tinere. „Acum vreo doi ani s-a înecat un tânăr. Era doar până la genunchi în apă, dar el şi-a pierdut viaţa. Unii spun că atunci o voce din adâncuri a spus: «Ora a sosit, omul a venit»”, povesteşte Daniel Ciobanu.
Monştrii din adâncuri
Legendele Balastierei de la Apă, judeţul Satu Mare, referitoare la existenţa unor peşti gigantici care trăiesc la o adâncime de 40 de metri, sunt povestite de oameni care cunosc bine balta. Balastiera, a doua ca mărime din ţară, se întinde pe o suprafaţă de 100 de hectare. În 1970, când râul Someş a inundat judeţul, o mare cantitate de apă s-a revărsat în baltă. Acesta este punctul de pornire al legendelor.
„Nu este exclus ca în acel moment să fi ajuns somni în baltă. În 40-50 de ani, ei pot ajunge şi până la 100 de kilograme. Mediul natural este propice pentru a supravieţui aşa de mult, durata lor de viaţă fiind mare”, spune Mihai Rusu, unul dintre foştii administratori ai balastierei.
Directorul Asociaţiei Judeţene a Pescarilor Sportivi Satu Mare, Gheorghe Giran, spune că rudele sale au văzut cu ochii lor peştii uriaşi. „Înainte de ’89 se exploata puternic în zonă. La un moment dat, o cupă a rămas în adâncuri. Pentru recuperarea ei au fost chemaţi scafandrii.
Din câte am auzit, aceştia s-au speriat de monştrii uriaşi din adâncuri. Fratele meu spune că a văzut un peşte cât o traversă de cale ferată”, povesteşte Giran.
Geza Varga (78 de ani), localnic, susţine că a văzut peşti mari cât un om. „Am lucrat şi eu acolo, am văzut cu ochii mei acei peşti uriaşi. Au o gură cât capul meu, cred că m-ar putea înghiţi pe loc”, spune Geza Varga.
Mâncat de peşti
Situat în partea de nord-est a municipiului Iaşi, în apropiere de localităţile Dancu şi Valea Lungă, lacul de baraj artificial Chiriţa serveşte, de prin anii ´68, drept rezervă de apă potabilă pentru capitala Moldovei. Constantin Leonte (78 de ani), din localitatea Valea Lungă, povesteşte de doi paraşutişti care au aterizat din greşeală în apă.
„Unul a scăpat, dar altul a fost înghiţit de ape. Au chemat scafandrii ca să-l caute. Băieţii au intrat în apă, dar după câteva minute, au ieşit speriaţi la mal. Ne-au spus că au văzut nişte somni uriaşi, şi că ei nu mai intră în apă”, spune moş Leonte.
Trupul paraşutistului a ieşit la suprafaţă după trei săptămâni. „Avea o parte a feţei mâncată de peşti. Vă spun eu: sunt mari de tot somnii ăia din lac, că şi scafandrii spuneau că te pot mânca”, zice localnicul.

Sursa Domino.com

O pasiune bătută în cuie - Când din marile imperii nu rămâne decât harta

Un colecţionar seamănă cu un îndrăgostit. Ambii sunt mânaţi de pasiune, iar pasiunea nu are nevoie de motivări. Sunt prinşi în mrejele ei, prizonieri pe viaţă. În cămăruţa strâmtă în care lucrează inginerul Gheorghe Nedelcu pereţii sunt plini de hărţi, tapetaţi de sus până jos. Hărţile vechi ale Oradiei sunt la loc de cinste, unele, de pe vremea lui Sigismund Bathori şi Mihai Viteazul, altele şi mai vechi. Are hărţi din toate colţurile pământului, cu reprezentări complicate pe margini, frumos colorate, cu balauri de mare şi fiinţe fabuloase. Colecţionarul nu-şi ţine hărţile între pereţi de sticlă, ci aranjate la loc sigur, în memoria de silicon a computerului.

Într-o cămăruţă strâmtă, lambrisată şi pe tavan, inginerul Gheorghe Nedelcu trebăluieşte la un scanner HP uluitor. În câteva secunde scanează un cearşaf de hartă de peste un metru pătrat şi, din câteva butonări discrete pe ecranul maşinăriei, transferă imaginea pe o imprimantă la fel de uluitoare. Aparatele miaună discret, luminiţele pe ecran clipesc vesele, tamburul cu hârtie prinde să se rotească. Din cuptorul imprimantei iese o mândreţe de hartă pe care stau delicat caligrafiate cuvintele "Section No.53, Colonne No. XLIV", iar în centrul ei apare frumos şi incredibil de precis conturat un oraş: Grosswardein. Este o hartă militară austriacă a "Oradiei Mari" din anii 1860.
"Multă lume nu ştie de unde le vine numele. Tata era originar din Argeş, iar Nedelcu vine de la un cuvânt slav, care înseamnă sărbătoarea de duminică. Apoi Gheorghe vine din greacă şi însemna, la origine, ţăran. Deci sunt un ţăran care lucrează duminica", pufneşte plin de umor inginerul. Gheorghe Nedelcu nu a fost toată viaţa civil, a lăsat uniforma militară în urmă cu mai mulţi ani, când statul român a spus că nu mai are nevoie de aşa multă armată. Fostul ofiţer de transmisiuni a fost nevoit să se adapteze la civilie. O perioadă a predat cursuri de mânuire a calculatorului, apoi s-a implicat trup şi suflet la realizarea proiectului GIS în Bihor, pe care l-a lucrat cap-coadă. În acest moment sistemul este pus la punct, iar Nedelcu este şeful de birou. De câţiva ani lucrează în cadrul Consiliului Judeţean Bihor la instituţia Arhitectului şef şi, de o vreme, s-a trezit prins de pasiunea colecţionării de hărţi.
"Am tone de hărţi, normal, în giga-biţi, le adun din lumea largă cu ajutorul computerului, mai fac schimb cu alţii. Cred că cei care colecţionează hărţi sunt o specie aparte. Uite asta", zice inginerul, dând clic pe o imagine în care apare Harta recensământului neamului pe judeţul Bihor, lucrare făcută în 1930. "Nu există nicio cifră pe hartă, ci doar dreptunghiuri colorate. Ce-i colorat în roşu sunt românii, în galben - ungurii, nemţii - în albastru, în verde - slovacii... Asta-i altă copcioleală deşteaptă", zice inginerul, deschizând un alt program pe computer. Apare harta fostului Imperiu Habsburgic împărţit în pătrăţele, ca o tablă de şah. "Asta-i prima cartografiere austriacă a teritoriului făcută în 1782. Au muncit băieţii ăştia, nu glumă. A doua măsurătoare topografică austriacă a început în 1819, după războaiele cu Napoleon şi a durat până în 1869. Ce au făcut topografii şi cartografii militari este de admirat, au lucrat cu o precizie fantastică. Astăzi, dacă suprapun o ortofotogramă (fotografie aeriană a teritoriului - n.r.) peste o hartă militară austriacă, exactitatea este şocantă", spune inginerul. Hărţile militare şi planurile cadastrale realizate de austrieci au marele avantaj, faţă de orice altă măsurătoare, prin faptul că sunt... primele realizate. Chiar şi astăzi topografii refac schiţele folosind vechile hărţi, renunţând chiar şi la ortofograme, pentru că cele făcute de austrieci sunt extrem de precise şi conţin planurile cadastrale de acum 150-200 de ani.
Harta oraşului Oradea împreună cu împrejurimile, realizată după a doua cartografiere este o adevărată operă de artă, ca, de altfel, întreaga hartă militară imperială. Fiecare pătrat din "harta mare" este împărţit, la rândul lui, în alte pătrăţele, fiecare din el conţinând harta unei regiuni. Fiecare drumeag, pădure, movilă sau ridicătură de pământ, pârâu, cimitir sau clădire întâlnită de militari pe sectorul care le-a fost repartizat, fiecare detaliu a fost trecut minuţios pe hartă. Totul este notat de mână în culori distincte, iar harta parcă respiră. Meticuloşi, austriecii au notat denumirile localităţilor, a văilor sau dealurilor după graiul locuitorilor din zonă, folosind însă alfabetul german, astfel că apar scrise denumiri precum Dyalu Vielor sau Valea Korbului. În cazul unor localităţi sunt trecute denumirile în maghiară, iar imediat sub numele maghiar sunt scrise denumirile româneşti. "Chestii militare", explică colecţionarul, "dacă ajungeau cu armata în zonele respective, pe timp de război, ofiţerii trebuiau să identifice rapid unde se află, de aceea trebuiau păstrate denumirile date de locuitorii de acolo, aşa se explică abundenţa denumirilor româneşti din Transilvania, Banat şi Crişana", spune fostul militar, care se descurcă binişor şi în ungureşte, limbă deprinsă pe linie maternă.
Hărţile militare mai au un schepsis, pe fiecare margine din dreapta există o legendă, pentru fiecare localitate în parte. Astfel, Statul Major austriac putea cunoaşte, consultând o hartă, ce resurse avea o localitate din orice cotlon al imperiului. Spre exemplu, din Comitatul Bihor, Armata imperială se putea baza pe următoarele resurse: Sântadrei - 200 de case, 35 de atelaje, 250 de bărbaţi şi 65 de cai; Borş - 225 de case, 30 de atelaje, 300 de bărbaţi şi 60 de cai, Oradea: 2.461 de case, 300 de atelaje, 5.000 de bărbaţi şi 800 de cai etc.
Cu toate miile de hărţi adunate în ultimii doi ani, inginerul Nedelcu are un of la inimă: nu a reuşit să facă rost de întreaga hartă a Imperiului Austro-Ungar, lipsindu-i Ardealul. Harta lui se opreşte pe culmile Apusenilor, undeva la graniţa Bihorului cu judeţul Cluj. De aceea tare mult ar vrea să întâlnească alţi colecţionari cu care să facă schimb de hărţi şi informaţii. Iar într-o lume plină de pasiuni, evident că va reuşi într-o zi să mai adauge alte câteva zeci de giga-biţi colecţiei sale...
Sursa : Crisana 

O cetate de pământ a fost descoperită în Bihor între Ineu, Şuşturogiu, Burzuc şi Almaşu Mic

O fortificaţie de pământ necunoscută până acum a fost descoperită de Nicolae Nistoroiu, doctorand în istorie. Epoca în care a fost ridicată va fi stabilită în urma săpăturilor arheologice programate pentru primăvara anului viitor.
Fortificaţia aşezată într-o pădure între localităţile Ineu, Şuşturogiu, Burzuc şi Almaşu Mic, se încadrează în categoria fortificaţiilor de tipul „pinten barat”, fiind protejată din trei părţi de pante abrupte şi închisă în cea de-a patra parte de un şanţ şi de un val de pământ, destul de bine păstrate. Se presupune că, în timpul ei de glorie, cetatea era întărită cu buşteni.
Descoperire importantă
Cetatea de pământ a fost descoperită în 20 iunie 2010, de Nicolae Nistoroiu, doctorand la Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale, din cadrul Universităţii din Oradea, în timpul unei cercetări pe teren. Descoperirea a fost făcută publică abia în luna decembrie.
„Era nevoie de verificări pentru a vedea dacă nu cumva cetatea figura în lista de patrimoniu, dacă existenţa fortificaţiei nu fusese deja semnalată. Ştiam că era ceva nou, o descoperire importantă, dar voiam să fiu sigur”, a spus doctorandul. Certificarea cetăţii a fost făcută de un colectiv de specialitate, cum este cel de istorici al publicaţiei Muzeului Ţării Crişurilor, anuarul „Crisia”.
Săpături în 2011
Deocamdată, nu a fost fixată epoca în care a fost ridicată fortificaţia, acest lucru urmând să fie stabilit după efectuarea săpăturilor arheologice programate pentru primăvara anului 2011. „Păstrarea în bune condiţii a cetăţii se datorează şi faptului că se află pe un pinten de deal, greu accesibil, acoperit cu pădure. În plus, sătenii din zonă ocolesc locul din cauza unei legende potrivit căreia sus, în vârful dealului, s-ar găsi o groapă neştiută fără fund, în care ei ar putea să cadă”, a spus Nicolae Nistoroiu.
„Vreau să-i descurajez pe căutătorii de comori spunând că am făcut o ieşire pe teren împreună cu arheologul Doru Marta şi nu am găsit asemenea relicve”, a subliniat doctorandul.
Sursa : Historia

Din misterele Bihorului: Cetate de pământ descoperită de un doctorand

Pasiunea pentru istoria românilor şi amintirile din copilărie l-au ajutat pe un orădean să ajungă la un pas de a dezvălui unul dintre misterele Bihorului. În împrejurimile Almaşului Mic (comuna Sârbi) a găsit urmele unei cetăţi de pământ, într-o zonă împădurită şi pitorească, dar ocolită cu teamă de localnici. Cetatea a fost necunoscută până acum istoricilor, o cercetare despre aceasta fiind publicată în luna în curs în revista de specialitate "Crisia", a Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea.
Corespondentul TVR din Bihor Nicolae Nistoroiu cunoaşte judeţul ca-n palmă. Meseria de jurnalist l-a purtat pe toţi coclaurii judeţului, şi nu numai, acoperind cu corespondenţe pentru postul naţional de televiziune şi evenimente din zone întinse ale Europei Centrale. Pasiunea pentru istoria românilor o are de mic, iar acum, la anii maturităţii, este doctorand în istorie la Universitatea din Oradea, Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale. "Citeam o carte despre cetăţile dacice, modelul după care sunt concepute şi construite. La un moment dat, am ajuns la descrierea unei fortificaţii tip pinten barat, când brusc mi-am dat seama că am văzut urmele unei astfel de cetăţi de pământ. Ştiam locul încă din copilărie, este în apropierea localităţii Almaşul Mic, iar sătenii au legende interesante despre acea zonă", ne-a relatat autorul descoperirii. În iunie 2010, corespondentul TVR, împreună cu doi prieteni localnici-însoţitori, a făcut o cercetare la faţa locului. "Sătenii povestesc despre valurile de pământ că datează de pe vremea turcilor şi ocolesc zona ca şi cum ar fi bântuită. În folclorul local se spune că există, chiar în vârful valului de pământ ascuns în pădure, o groapă fără fund", povesteşte amuzat Nistoroiu. Aşezată într-o pădure între localităţile Ineu, Şuşturogiu, Burzuc şi Almaşu Mic, cetatea de pământ se încadrează în categoria fortificaţiilor de tipul "pinten barat", fiind protejată din trei părţi de pante abrupte şi închisă în cea de-a patra parte de un şanţ şi de un val de pământ, destul de bine păstrate. Se presupune că, în timpul ei de glorie, cetatea era întărită cu buşteni. Deocamdată, nu a fost fixată epoca în care a fost ridicată fortificaţia, acest lucru urmând să fie stabilit după efectuarea săpăturilor arheologice programate pentru primăvara anului 2011. Păstrarea în bune condiţii a cetăţii se datorează şi faptului că se află pe un pinten de deal, greu accesibil, acoperit cu pădure. Certificarea cetăţii a fost făcută de un colectiv de specialitate de la Muzeul Ţării Crişurilor. "La circa un kilometru sud de aşezare (Almaşu Mic), se află un pinten de deal, acoperit de Pădurea Ţâclu, care domină valea. Sus, pe platoul dealului, se află o veche fortificaţie, necunoscută până acum în literatura de specialitate. Fortificaţia este situată aproape de izvorul văii, pe înălţimea aflată la confluenţa principalului curs de apă cu un alt curs minor, care vine din partea stângă a sensului de mers dinspre sat. Cetatea se încadrează, după toate aparenţele, în categoria fortificaţiilor de tipul pinten barat. Protejată din trei părţi de pante abrupte, fortificaţia este închisă în cea de-a patra parte de un şanţ şi de un val de pământ, destul de bine păstrate", arată Nistoroiu. Acesta presupune că cetatea de pământ datează de pe vremea dacilor sau că face parte dintr-un ansamblu de fortificaţii şi refugii întărite ale ducelui Menumorut. Datarea precisă a acesteia va putea fi realizată însă doar după efectuarea unor săpături arheologice. "Vreau să-i descurajez pe căutătorii de comori spunând că am făcut o ieşire pe teren împreună cu arheologul Doru Marta şi nu am găsit asemenea relicve. Ceea ce sperăm să găsim sunt obiecte de ceramică pe baza cărora să putem data epoca în care a fost ridicată cetatea", a precizat doctorandul Nicolae Nistoroiu.
De remarcat e faptul că fortificaţia se situează în apropierea unui alt obiectiv istoric, asemănător ca formă şi amplasare. Este vorba de cetatea de la Şuşturogiu (comuna Cetariu), situată, în linie dreaptă, la mai puţin de patru kilometri sud-vest de fortificaţia de la Almaşu Mic. Cetatea de la Şuşturogiu a fost cercetată la suprafaţă, la începutul anilor '70, de istoricul Sever Dumitraşcu, acesta rezervându-i un mic fragment într-un studiu de-al său dedicat cetăţilor dacice din Crişana.
Anuarul Crisia
„Crisia" este publicaţia Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, deschisă specialiştilor din ţară şi din străinătate. Scopul declarat al revistei este acela de a publica rezultatele cercetărilor de istorie şi arheologie, prin studii şi materiale referitoare în primul rând la judeţul Bihor, dar şi la alte spaţii. Prin valorificarea unor informaţii inedite şi interesante, aceasta şi-a adus o contribuţie importantă la dezvoltarea istoriografiei transilvănene.
Sursa : Crisana

Si NSA a declasificat documente OZN

Agentia noastra a mai comentat faptul ca omenirii i se pun la dispozitie din ce in ce mai multe secrete privind viata extraterestra, ca si cum ar trebui sa fie pregatita pentru o urmatoare intalnire de gradul III, foarte apropiata in timp. Dupa ce filmele americane ne tot introduc in imagini apocaliptice, izbiri cu asteroizi, sau planete nedescoperite, ca sa nu mai vorbim de extraterestri, acum si organismele guvernamentale americane fac acelasi lucru. Cat despre Wikileaks, au aparut si aici o serie de documente referitoare la fenomenul OZN.
Recent, FBI a declasificat documente referitoare la OZN, la incidentul de la Roswell si la autopsierea extraterestrilor, dar si cu privire la alte incidente ce au framantat lumea si care au fost considerate pana acum simple "teorii ale conspiratiei", asa cum se spune si depre Planeta Nibiru, despre Sfarsitul Lumii in 2012, despre Calendarul Maias etc.
Interesant este ca nici n-a terminat bine FBI (Federal Beaureau Of Investigations) sa "dea drumul" catre marele public documentelor clasificate ca, iata, saptamana aceasta a inceput cu declasificarea documentelor NSA (National Security Agency), tot referitoare la OZN si extraterestri. Documentele OZN la care facem referire pot fi gasite la adresa de aici.
De departe, unul dintre cele mai interesante dintre acestea, ce se refera la inteligenta extraterestra se numeste "NSA Technical Journal Vol XIV No 1 with FOIA Case number 41472 - Key To The Extraterrestrial Messages".
Documentul este scris de Dr. Howard H. Campaigne, si prezinta o serie de 29 de mesaje receptionate din afara spatiului, iar articolul se doreste a fi un cod de decriptare a acestor mesaje, in fapt o dovada a legaturii noastre cu lumea extraterestra.
"Acest document nu numai ca demostreaza si confirma prezenta extraterestrilor, dar si faptul ca Guvernul SUA a receptionat transmisiuni de la civilizatii din afara sistemului nostru solar.", explica  Dr. Campaigne.
Colaboratorul nostru Cristian Negureanu, specialist in Misterele Lumii Actuale, ne explica: "Este limpede ca autoritatile lumii, mai ales cele americane nu mai pot tine mult timp sub tacere acest fel de fenomene ce implica viata din afara spatiului. Toate acestea declasificari oficale, dupa ce pana acum am asistat doar la cele cinematografice, sau cele induse de ei prin internet, sunt teste pentru omenire daca e pregatita pentru marele adevar ce i se va pune in fata intr-o buna zi si despre care cei ce conduc lumea stiu deja. Ei bine, acel timp este din ce in ce mai aproape"
Sursa Agentia.org

Armonia familială I.

Există pereche ideală? Nu există, dar majoritatea perechilor, conştient sau nu, tind spre ideal. Dar avem nevoie de perechi ideale? Nu. În schimb, este nevoie de cupluri adaptabile şi adaptate, realiste, dar dispuse şi la o doză de romantism care îndulceşte, înmănunchează, alătură perechile, cupluri pragmatice, dar care nu resping nici visele cotidiene sau măreţe.
“Fiecare familie pleacă de la ideea de a fi perfectă. Pe de altă parte, fiecare familie îşi ştie limitele şi greşelile, chiar dacă nu le recunoaşte, şi tinde către o perfecţiune, aşa cum este ea înţeleasă de membrii ei. Concluzia studiilor mele, ale discuţiilor avute cu zeci de persoane, este una singura: familia ideală nu există, pentru că nu există oameni ideali, oameni perfecţi!”, afirmă psihiatrul Serge Hefez, psihoterapeut specializat în problemele de cuplu.
O familie armonioasă se bazează pe dragoste, comunicare, comuniune emoţională şi spirituală, autoritatea parentală, dar şi pe asigurarea nevoilor de dezvoltare personală. Teoretic toate familiile ar putea funcţiona optim. Dar în toate familiile găsim disfuncţii de comunicare, interrelaţionare, conflicte privind educarea copiilor, bugetul familiei, profesionalizarea sau ocuparea unui loc de muncă, petrecerea timpului liber, relaţiile sexuale şi altele.
Psihologul Anne Pernot-Masson scrie în cartea sa “Bilanţul părinţilor”, publicată în 2007 la editura Payot, din Paris: “Extrem de mulţi părinţi fac un cult din a insufla copiilor lor ideea de succes şi performanţă ca unice căi spre fericire. De aici o atitudine uneori aproape tiranică faţă de copil, care este împins, îndemnat, obligat la performanţă. Aceşti părinţi îşi asumă riscul de a deveni oameni măcinaţi de dezamăgiri, de vinovăţii, în timp ce copiii lor, nişte incapabili să se adapteze ori să găsească propriul drum în viaţă”.
Teoretic, familia este refugiul unde găseşti pace, linişte, intimitate şi armonie. De fapt, oamenii au sentimente amestecate, contrare, opinii diferite, dorinţe contradictorii. Încercarea de a nega aceste aspecte ar fi o absurditate. Serge Hefez avertizează că "armonia în familie nu este consecinţa faptului că toată lumea iubeşte pe toată lumea, ci este consecinţa unui echilibru între cenzura impusă de familie şi autocenzura. Adică “nu fac şi nu spun lucruri pe care ştiu că nu am voie să le spun, pentru că acestea sunt regulile familiei şi, nu fac şi nu spun lucruri, care ar deranja armonia familiei mele'". Inevitabil aceasta aduce dupa sine conflicte, fie interioare, fie între membrii familiei (între soţi, între fraţi sau între părinţi şi copiii).
Comunicarea ocupă un loc central în toate situaţiile, şi în cele de împărtăşire a experienţei personale, a gândurilor, emoţiilor, şi în dialogurile privind judecăţile de valoare asupra fenomenelor din jurul nostru sau comportamentului uman în general şi în cazuri concrete, dar şi în demersurile de a exprima opiniile diferite, chiar contrare. Discuţiile trebuie purtate fără nervi, ostilitate, ranchiună, evitând acuzaţiile fără argumentaţia necesară.
Sursa Rasunetul

Invenţie inedită realizată de patru tineri bistriţeni. Aceştia au făcut un kart care funcţionează cu maşini de găurit şi vor participa cu el la un concurs internaţional.

Bogdan Pop Coman, Cătălin Boantă, Adrian Fetti sunt studenţi la Politehnică şi, împreună cu Raul Marina au realizat un proiect inedit. Aecştia au reuşit să facă, în timpul liber, un kart care funcţionează cu maşini de găurit cu acumulatori electrici. Practic, cei patru au confecţionat kartul la care se ataşează şase maşini de găurit electrice. Maşina are autonomie de până la un kilometru şi poate atinge viteza de 60 km/h. Invenţia va fi testată, pentru prima dată în Bistriţa, la Crosul Gabriela Szabo.

Tinerii bistriţeni vor participa la un concurs internaţional organizat în 16 aprilie, la Miskolc, în Ungaria, alături de peste 100 de concurenţi.

Ilva Mică:„Era o ruşine să nu ştii a ţese, să nu ştii să îţi faci haine pentru a fi mândră între fete“

În comuna Ilva Mică( Bistrita-Nasaud ) încă sunt femei care au stative  (n.r.război de ţesut manual) şi ţes pânzături colorate şi înflorate pentru fetele din sat, dar şi pentru femeile deja trecute de tinereţe, care vor totuşi să aibă haine noi pentru cele mai importante sărbători tradiţionale: Crăciun, Paşte, Rusalii.

Tanti Lenuţa Nechiti are 64 de ani şi este printre puţinele femei din zonă care mai ţes pânzături. „Mă ştie toată valea, deşi eu nu cunosc multă lume cum era mai demult că acum sunt trecută, dar toţi mă caută să le fac pânzături. Aş face cu mare drag la toată lumea, dar nu am vreme şi nu văd. Acuma am pus pe stative pentru o nepoată de la Timişoara şi mai iau aşa din când câte o comandă. Ar fi bine dacă aş avea pe cine să învăţ, dar în aste vremuri nimeni nu vrea să înveţe”, povesteşte tanti Lenuţa.

 Meşterul popular povesteşte că, în vremurile trecute, era obligatoriu ca fetele să ştie să ţese, să-şi facă haine, că altfel nu le lua nimeni de soţii. „Atunci era o ruşine să nu ştii a ţese, să nu şti să îţi faci haine pentru a fi mândră între fete. Veneau feciori şi te batjocoreau dacă nu aveai ţăsături şi pânzături cum trebuie. Acuma nimenea nu mai vrea să înveţe, mai bine îşi cumpără, sau nu le mai fac aşa cum trebuie, cum era pe vremuri, din pânză ţesută în casă tot costumul popular. Atuncea făceam totul de la zero, acuma mai puţin. Şi, ia, noi ne ducem şi nu mai are cine să facă, rămân doar acelea făcute de noi” mai spune tanti Lenuţa.

Aceste obiceiuri ale satelor transilvănene se pierd încet, încet sau rămân închise în lada de zestre a unor meşteri populari cum e tanti Lenuţa. „Eu am învăţat singură să ţes că mama nu mă lasă şi hainele făcute de ea nu îmi plăceau. Eu nu înţeleg de ce acuma fetele nu mai învaţă să facă haine în casă. Se pierde tradiţia şi e mare păcat” adaugă tanti Lenuţa.

Autor: Dana Reghina Ilieş

Sursa : Observator ( Bistrita Nasaud )

Maieru: Sculptorul în lemn de pe „Arinete“

Dacă vizitezi comuna Maieru ( Bistrita Nasaud ), poţi avea parte de foarte multe surprize. În primul rând te fură peisajul, iar dacă întrebi încoace, încolo ce ai putea vedea în localitate, oamenii te îndrumă fie la muzeul „Cuibul visurilor”, casa în care şi-a petrecut o parte din copilărie scriitorul Liviu Rebreanu, fie către diferiţi localnici care fac ceva deosebit, cum ar fi sculptorul Aurel Berengea 

 

Aşa că n-ai decât să o porneşti spre „Arinete”, dealul pe care îşi are casa sculptorul, pentru a-i vedea minunatele lucrări. După mai bine de 20 de minute de urcat, ajungi la o casă mică ţărănească cu cerdac, unde te întâmpină sculptorul şi mama sa.

A învăţat sculptură la Maramureş

Aurel Berengea nu are studii de specialitate, dar din mâinile sale ies nişte lucrări minunate. Bărbatul, ajuns la vârsta de 62 de ani, povesteşte cu mare drag despre primele sale contacte cu sculptura. „Am fost o vreme suplinitor în învăţământ, lucram la Maramureş, iar în vacanţele de vară mergeam cu unul dintre meşterii de acolo la sculptat la porţi. Acolo am învăţat, practic, cum se face şi am avut ca dascăl poate pe cel mai bun meseriaş din Maramureş, domnul Andreica”, povesteşte sculptorul. Multă vreme după aceea nu a mai lucrat, dar acum 12 ani am găsit timpul necesar şi răbdarea pentru a sculpta.

 A început uşor cu basoreliefuri, după care a trecut la sculptură tridimensională. „Mai întâi am făcut icoane în basorelief, pe care ulterior le şi pictam, apoi am trecut la forme mai complicate. Am făcut machete. Am de la începuturi chiar machetele unor gospodării tradiţionale, inspirate din gospodăriile de la Maieru”, adaugă sculptorul.  

Acesta s-a inspirat în lucrările sale din folclorul din zonă, dar şi-a exploatat foarte mult imaginaţia. „Am lucrat mult, am făcut şi feciorul îmbrăcat în costum tradiţional cu clop cu pană de păun şi fată cu poale, pânzături, cămaşă tradiţională şi tot ce trebuie şi nu am lucrat după fotografii. La început, am rugat o fată din vecini să se îmbrace în costum popular sau am mai îmbrăcat mătura ca să mă ajut, dar mai târziu nu am mai avut nevoie. La fiecare lucrare am gândit o temă, chiar şi cele abstracte au teme lor. De exemplu, la cea cu nuca şi mâna m-am gândit eu că ar putea avea o legătură cu omul care forţează dezvoltarea naturii.”, mai spune Aurel Berengea.

Sculptorul comunei

Pe Aurel Berengea îl cunosc majoritatea oamenilor din comuna Maieru, mai ales că la începuturi făcea draperii şi diverse obiecte pentru localnici. „O vreme am făcut draperii, aşa să mai fac un ban, dar acum nu mai fac pentru că nu mai sunt la modă draperiile sculptate în lemn. Pentru biserica catolică îmi amintesc că am făcut mai demult o cruce, de atunci mă ştie mai mult lumea. Acuma ce mai fac sunt pluguşoarele pentru copii. Iarna asta chiar am făcut câteva”, povesteşte sculptorul.

Sculptură în lemn uscat

Lucrările lui Aurel Berengea sunt unice şi prin stilul pe care îl adoptă şi pentru faptul că sunt lucrate în lemn uscat şi sunt făcute integral de mână. „Am lucrat doar cu dalta şi cu maiul, nu am avut drujbă sau alte obiecte de care să mă ajut. În plus, e foarte greu să lucrezi lemnul uscat. În general, sculptorii lucrează în lemn verde care este mai uşor de modelat. Cu lemnul uscat e mai greu, însă au un avantaj major, nu crapă după ce se usucă. Multă lume care le-a văzut m-a întrebat de ce nu este crăpat lemnul după atâta vreme şi mereu spuneam că prefer să las lemnul la uscat 2-3 ani decât să îl lucrez verde, pentru a avea lucrări durabile”, adaugă Aurel Berengea.

Renunţă cu greu la lucrările sale

Sculptorul îşi iubeşte foarte mult lucrările. Deşi ar putea să câştige bani frumoşi dacă le-ar vinde nu se poate despărţi de ele. Le păstrează acasă aranjate frumos în „casa dinainte”, cum spune mama sa şi le arată cu mândrie oricui îi trece pragul. „Nu le-am vândut, îmi sunt prea dragi, deşi au insistat multe persoane să le dau. Nu am nevoie de bani aşa că bine stau acolo unde stau, poate le vor vinde nepoţii,că am destui”, spune Aurel zâmbind.

Sculptură în lemnul instrumentelor muzicale

Lucrările sculptorului de pe „Arinete” sunt lucrate în lemnul instrumentelor muzicale - paltinul, care este un lemn fin şi destul de elastic. „Aproape toate sunt din paltin, am câteva din tei , plop şi cireş, dar nu foarte multe. Cele din paltin rezistă cel mai bine, la cireş am observat că deşi este uscat crapă destul de repede”, mai spune Aurel Berengea.

Îndeletnicirea de iarnă

Sculptorul a umplut „casa dinainte” cu lucrări în 12 ani în care a migălit doar câteva luni pe an şi în special iarna, cum spune o vorbă din bătrâni la gura sobei. „La fiecare sculptură lucrez cel puţin şapte, opt zile, dar nu am lucrat decât iarna şi nici nu mi-am amenajat un atelier, de multe ori lucram la finisaje chiar în casă. Vara aveam alte lucruri de făcut, aşa-i îi la sat, mai mergi la cosit la prăşit, nu ai timp de artă”, spune sculptorul.

 Deşi se mândreşte cu lucrările sale sculptorul are un singur regret, că nu a făcut studii de specialitate. „Am lucrat tot ce mi-a trecut prin cap, am făcut şi sculptură abstractă şi după temă dată, dar totul aşa după mintea mea pentru că nu am studii. Măcar o cărticică de aş fi studiat poate mă aveam mai bine cu termenii şi cu tehnica de lucru”, povesteşte Aurel Berengea.

Autor: Dana Reghina Ilieş
Sursa: Observator (BN)