Afacerea cu haine vintage. Cum scormoneşti în lăzi de zestre după „diamante”

S-au împrietenit cu puricii, ştiu mai bine decât ar vrea ce este râia şi îşi petrec timpul prin cătune uitate de lume scormonind în lăzi vechi de zestre. Sunt vânătorii de haine vintage, modă care începe să câştige teren şi la noi
E ca şi cum acea fotografie veche - în care domnul serios în frac, cu joben şi ceas de buzunar pozează protector lângă ea, o doamnă în rochie înfoiată de mătase cu dantelă şi umbreluţă - şi-ar schimba culoarea şi timpul. Alb-negrul ar deveni colorat, iar cei doi ar trăi acum. Cam asta este imaginea curentului vintage.
Vintage-ul este o modă la modă în România. Înseamnă haine cât mai vechi, cu istorie. Un "1920" este o comoară, un "1950" este simbol de eleganţă, iar un "1970" chiar prinde. Hainele vechi sunt, însă greu de găsit - aşa a apărut o nouă meserie, neinclusă în nomenclator: vânătorul de vintage. Sunt doar câţiva şi fac asta mai mult din pasiune. S-au lăsat de meseriile lor şi scotocesc după "hainele cu istorie" în cătunele uitate de lume. 
...............................................
Diamantele din cufăr
Oana Stănciulescu ştie că pentru a da de vintage trebuie să sape, ca şi după diamante: "Nu dai cu lopata, nu intri la doi stânjeni sub pământ; te bagi doar prin cufere vechi sau dezveleşti mormane de stofe şi brocarturi de care alţii nu s-ar atinge nici cu-n deget". Iar ca în toate profesiile, şi în meseria de vânător vintage există riscuri profesionale: râie, purici sau afecţiuni dermatologice căpătate de prin locurile în care se "sapă" după rochiile şi costumele cu istorie. "Sunt riscuri ca ale grefierilor sau ca ale celor care lucrează la Arhive. În general sunt riscurile celor care lucrează cu lucruri vechi", spune Oana.
La fel ca şi diamantul, haina veche, odată găsită trebuie "şlefuită". La o rochie din 1920, spre exemplu, "săpată" prin vreo magazie de sat sau vreo debara de târg, trebuie multă muncă: prima dată trebuie curăţată. Nu pe la vreo spălătorie. Recondiţionarea înseamnă o spălare cu apă potrivită, cât să nu se ardă materialul vechi. Dezinfectarea este un alt proces - tot complicat. "Dacă nu eşti atent poţi să pierzi haina foarte uşor. Rochia veche se poate deteriora imediat, dacă nu aplici anumite proceduri speciale de curăţare şi dezinfectare", spune Oana.
Când vine vorba de recondiţionare, însă, intervine arta.
Cusăturile vechi se făceau diferit de cum le întâlneşti azi, aşa că trebuie să le înveţi înainte de a le face. La fel şi în cazul accesoriilor. Un singur nasture nelalocul lui poate să facă din vintage un second-hand şi să-i strice valoarea. După procesul de "şlefuire", haina ajunge în vitrină. "Atunci, e ca şi cum se întoarce timpul. Pe lângă acea haină veche, acum pusă la punct, se înghesuie zeci de oameni. Toţi o vor, de parcă acea modă s-a întors la loc", spune Oana Stănciulescu.
Continuarea AICI
Sursa Ziarul Gandul