Maieru: Sculptorul în lemn de pe „Arinete“

Dacă vizitezi comuna Maieru ( Bistrita Nasaud ), poţi avea parte de foarte multe surprize. În primul rând te fură peisajul, iar dacă întrebi încoace, încolo ce ai putea vedea în localitate, oamenii te îndrumă fie la muzeul „Cuibul visurilor”, casa în care şi-a petrecut o parte din copilărie scriitorul Liviu Rebreanu, fie către diferiţi localnici care fac ceva deosebit, cum ar fi sculptorul Aurel Berengea 

 

Aşa că n-ai decât să o porneşti spre „Arinete”, dealul pe care îşi are casa sculptorul, pentru a-i vedea minunatele lucrări. După mai bine de 20 de minute de urcat, ajungi la o casă mică ţărănească cu cerdac, unde te întâmpină sculptorul şi mama sa.

A învăţat sculptură la Maramureş

Aurel Berengea nu are studii de specialitate, dar din mâinile sale ies nişte lucrări minunate. Bărbatul, ajuns la vârsta de 62 de ani, povesteşte cu mare drag despre primele sale contacte cu sculptura. „Am fost o vreme suplinitor în învăţământ, lucram la Maramureş, iar în vacanţele de vară mergeam cu unul dintre meşterii de acolo la sculptat la porţi. Acolo am învăţat, practic, cum se face şi am avut ca dascăl poate pe cel mai bun meseriaş din Maramureş, domnul Andreica”, povesteşte sculptorul. Multă vreme după aceea nu a mai lucrat, dar acum 12 ani am găsit timpul necesar şi răbdarea pentru a sculpta.

 A început uşor cu basoreliefuri, după care a trecut la sculptură tridimensională. „Mai întâi am făcut icoane în basorelief, pe care ulterior le şi pictam, apoi am trecut la forme mai complicate. Am făcut machete. Am de la începuturi chiar machetele unor gospodării tradiţionale, inspirate din gospodăriile de la Maieru”, adaugă sculptorul.  

Acesta s-a inspirat în lucrările sale din folclorul din zonă, dar şi-a exploatat foarte mult imaginaţia. „Am lucrat mult, am făcut şi feciorul îmbrăcat în costum tradiţional cu clop cu pană de păun şi fată cu poale, pânzături, cămaşă tradiţională şi tot ce trebuie şi nu am lucrat după fotografii. La început, am rugat o fată din vecini să se îmbrace în costum popular sau am mai îmbrăcat mătura ca să mă ajut, dar mai târziu nu am mai avut nevoie. La fiecare lucrare am gândit o temă, chiar şi cele abstracte au teme lor. De exemplu, la cea cu nuca şi mâna m-am gândit eu că ar putea avea o legătură cu omul care forţează dezvoltarea naturii.”, mai spune Aurel Berengea.

Sculptorul comunei

Pe Aurel Berengea îl cunosc majoritatea oamenilor din comuna Maieru, mai ales că la începuturi făcea draperii şi diverse obiecte pentru localnici. „O vreme am făcut draperii, aşa să mai fac un ban, dar acum nu mai fac pentru că nu mai sunt la modă draperiile sculptate în lemn. Pentru biserica catolică îmi amintesc că am făcut mai demult o cruce, de atunci mă ştie mai mult lumea. Acuma ce mai fac sunt pluguşoarele pentru copii. Iarna asta chiar am făcut câteva”, povesteşte sculptorul.

Sculptură în lemn uscat

Lucrările lui Aurel Berengea sunt unice şi prin stilul pe care îl adoptă şi pentru faptul că sunt lucrate în lemn uscat şi sunt făcute integral de mână. „Am lucrat doar cu dalta şi cu maiul, nu am avut drujbă sau alte obiecte de care să mă ajut. În plus, e foarte greu să lucrezi lemnul uscat. În general, sculptorii lucrează în lemn verde care este mai uşor de modelat. Cu lemnul uscat e mai greu, însă au un avantaj major, nu crapă după ce se usucă. Multă lume care le-a văzut m-a întrebat de ce nu este crăpat lemnul după atâta vreme şi mereu spuneam că prefer să las lemnul la uscat 2-3 ani decât să îl lucrez verde, pentru a avea lucrări durabile”, adaugă Aurel Berengea.

Renunţă cu greu la lucrările sale

Sculptorul îşi iubeşte foarte mult lucrările. Deşi ar putea să câştige bani frumoşi dacă le-ar vinde nu se poate despărţi de ele. Le păstrează acasă aranjate frumos în „casa dinainte”, cum spune mama sa şi le arată cu mândrie oricui îi trece pragul. „Nu le-am vândut, îmi sunt prea dragi, deşi au insistat multe persoane să le dau. Nu am nevoie de bani aşa că bine stau acolo unde stau, poate le vor vinde nepoţii,că am destui”, spune Aurel zâmbind.

Sculptură în lemnul instrumentelor muzicale

Lucrările sculptorului de pe „Arinete” sunt lucrate în lemnul instrumentelor muzicale - paltinul, care este un lemn fin şi destul de elastic. „Aproape toate sunt din paltin, am câteva din tei , plop şi cireş, dar nu foarte multe. Cele din paltin rezistă cel mai bine, la cireş am observat că deşi este uscat crapă destul de repede”, mai spune Aurel Berengea.

Îndeletnicirea de iarnă

Sculptorul a umplut „casa dinainte” cu lucrări în 12 ani în care a migălit doar câteva luni pe an şi în special iarna, cum spune o vorbă din bătrâni la gura sobei. „La fiecare sculptură lucrez cel puţin şapte, opt zile, dar nu am lucrat decât iarna şi nici nu mi-am amenajat un atelier, de multe ori lucram la finisaje chiar în casă. Vara aveam alte lucruri de făcut, aşa-i îi la sat, mai mergi la cosit la prăşit, nu ai timp de artă”, spune sculptorul.

 Deşi se mândreşte cu lucrările sale sculptorul are un singur regret, că nu a făcut studii de specialitate. „Am lucrat tot ce mi-a trecut prin cap, am făcut şi sculptură abstractă şi după temă dată, dar totul aşa după mintea mea pentru că nu am studii. Măcar o cărticică de aş fi studiat poate mă aveam mai bine cu termenii şi cu tehnica de lucru”, povesteşte Aurel Berengea.

Autor: Dana Reghina Ilieş
Sursa: Observator (BN)